perlasciuio, -ire
sehr übermütig sein: ALDVS praef 26 p.46 (1501-2) Ubi haec Sudas: Μελάμπυγοι ἐγένοντο πέρπεροι, Λίμνης υἱοί· ἀκολασταινόντων δὲ αὐτῶν πολλά, ἡ μήτηρ ἔλεγε φυλάσσεσθαι μήποτε ἐμπέσωσιν εἰς δασύπρωκτον. ... Clunatri fuerunt mollicie elati Limnes filii, quos perlascivientes, ne in eum, qui hirsuto esset podice, inciderent, admonuit mater".
Lexicographica: TLL 0
|