acriculus, -a, -um
eher reizbar: GIPHANIVS vita Lucr p.59 (1566) Praeerant Hortis eo tempore Zeno acriculus ille senex. TAVBMANN melod p.605 (1597) aut quis tam ambitiose tristis, qui acriculos istos dipnosophistas, quibus anima subinde philosophatur in supercilio, velit admirari? PICCART observ II p.340 qualia consilia esse solent acriculorum quorumdam, qui disputare et sermocinari magis nōrunt, quam suadere. MVNCKERVS ep syll V p.373 (1626) Nec extra mendum, 'caccitus' (PETRON. 63). Fecerim inde, 'acriculus'.
Lexicographica: TLL (1x, CIC. Tusc.)
|